Definita cuvantului autocritică
AUTOCRÍTICĂ s.f. Metodă de educare, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea deschisă a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. [Pron. a-u-. / < fr. autocritique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu autocritică
cațaveică, cațaveici s. f. prostituată. Vezi definitia »
GÁMBĂ s. f. (la om) parte a piciorului de la genunchi până la gleznă; (la cal) regiune a membrelor posterioare între graset și jaret. (< lat. gamba) Vezi definitia »
CULMÍȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță. Vezi definitia »
CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. – Cărturar + suf. -easă. Vezi definitia »
BÉHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici. – Comp. rus. bieglyi „repede”. Vezi definitia »