BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face bine, care folosește. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după fr. bienfaiteur și bienfaisant). Vezi definitia »

DECUSCUTATÓR, decuscutatoare, s. n. Mașină electromagnetică folosită pentru separarea semințelor de cuscută de semințele altor plante. – Decuscuta + suf. -tor. Vezi definitia »

TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează. [Pr.: -za-u-] – Tezauriza + suf. -tor. Vezi definitia »

TRANSPORTÓR, -OÁRE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Aparat sau instalație (automată) pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur. Vezi definitia »

rechizitór (= rechizitoriu) s. n., pl. rechizitórii Vezi definitia »