Definita cuvantului binefăcător
BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face bine, care folosește. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după fr. bienfaiteur și bienfaisant).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binefăcător
FÓSFOR s.n. Element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. [< fr. phosphore, cf. gr. phos – lumină, phoros – purtător]. Vezi definitia »
puieciór, puiecióri, s.m. (reg.) 1. lăstărel, lăstăruș. 2. ceapă mică. Vezi definitia »
RECITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care recită. [Cf. fr. récitateur]. Vezi definitia »
PAGINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Tipograf care așază în pagini textul cules și corectat. [< pagina + -tor]. Vezi definitia »
RUPTÓR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur. Vezi definitia »