HISTAMINEMÍE s. f. prezența histaminei în sânge. (< fr. histaminémie) Vezi definitia »

SENÁRIE s. f. strofă din șase versuri. (< engl. senary) Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (muzicale sau vorbite). ♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziție. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură sau chiar printr-un singur cuvânt onomatopeic. 2. Potrivire a elementelor componente care alcătuiesc un întreg; concordanță, acord – v. proporționalitate. ◊ (Lingv.) Armonie vocalică = acomodare, prin asimilare, a unei vocale cu altă vocală din același cuvânt. ♦ Bună înțelegere. [Gen. -iei. / < fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia]. Vezi definitia »

CRISTALIZÁȚIE, cristalizații, s. f. Cristalizare. [Var.: cristalizațiúne s. f.] – Din fr. cristallisation. Vezi definitia »

AUTOTOPOAGNOZÍE s. f. tulburare a imaginii despre propriul corp, caracterizată prin incapacitatea de a localiza părțile acestuia. (< fr. autotopoagnosie) Vezi definitia »