Definita cuvantului armonie
ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (muzicale sau vorbite). ♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziție. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură sau chiar printr-un singur cuvânt onomatopeic. 2. Potrivire a elementelor componente care alcătuiesc un întreg; concordanță, acord – v. proporționalitate. ◊ (Lingv.) Armonie vocalică = acomodare, prin asimilare, a unei vocale cu altă vocală din același cuvânt. ♦ Bună înțelegere. [Gen. -iei. / < fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu armonie
SOLENÁȚIE s. f. mărime fizică, suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. (< fr. solénation) Vezi definitia »
CONFUTÁȚIE s.f. (Rar) Refutare, refutație. [Cf. lat. confutatio, fr. confutation]. Vezi definitia »
COSTUMÁȚIE, costumații, s. f. Îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se îmbrăca într-o asemenea împrejurare. [Var.: costumațiúne s. f.] – Costuma + suf. -ație. Vezi definitia »
PALEOPEDOLOGÍE s. f. ramură a pedologiei care studiază solurile fosile. (< fr. paléopédologie) Vezi definitia »
mie imi comvine. Vezi definitia »