Definita cuvantului autorizație
AUTORIZÁȚIE s.f. Permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. ♦ (Concr.) Document care dovedește o împuternicire, un drept al cuiva. [Pron. a-u-, gen. -iei, var. autorizațiune s.f. / cf. fr. autorisation, it. autorizzazione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu autorizație
CUSĂTORÍE2, cusătorii, s. f. Atelier unde se cos rufe, haine etc. – Cusători (puțin folosit „a croi” din coase) + suf. -ie. Vezi definitia »
VELOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar înalt prin care se obțin tipare de artă asemănătoare cu cele obținute prin fotogravură; autogravură. [Gen. -iei. / cf. fr. velographie]. Vezi definitia »
ORGANOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a zoologiei și a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor și ale vegetalelor. 2. Descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului de funcționare a acestuia. [Gen. -iei. / < fr. organographie]. Vezi definitia »
PIELOSCOPÍE sf. examen radioscopic al ureterului și al bazinetului. (< fr. pyéloscopie) Vezi definitia »
gnatoragíe s.f. Hemoragie a mucoasei maxilarelor. < fr. gnathorragie Vezi definitia »