CLAUSTRÁȚIE s. f. claustrare. ◊ mod de creștere a animalelor într-un spațiu limitat, în condiții de tip industrial. (< fr. claustration) Vezi definitia »

TELEONOMÍE s.f. Mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ♦ (Biol.) Mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. [< fr. téléonomie, cf. gr. teleos – scop, nomos – lege]. Vezi definitia »

SIDEROGRAFÍE s.f. Arta gravării în fier. [Gen. -iei. / < fr. sidérographie]. Vezi definitia »

MALPOZÍȚIE s.f. (Anat.) Așezare defectuoasă (a unui organ). [Gen. -iei. / cf. fr. malposition]. Vezi definitia »

ONOMASIOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază numele din punctul de vedere al formei și conținutului lor. [Pron. -si-o-, gen. -iei. / < germ. Onomasiologie, cf. gr. onoma – nume, logos – studiu]. Vezi definitia »