ORTODONTÍST s. m. specialist în ortodonție. (< fr. orthodontiste) Vezi definitia »

FUZIONÍST s.m. și f. Adept al unei fuzionări. [Pron. -zi-o-. / < fr. fusionniste]. Vezi definitia »

POLEMÍST, -Ă s. m. f. cel care susține o polemică. (< fr. polémiste) Vezi definitia »

POLIȚIST acolist, acvilar, agib, avan, balaban, balaur, berbec, beșliu, boacter, cabă, caraliu, caschetar, cavas, cerber, cloncan, colțan, copoi, coroi, croncan, curcan, erete, ficat de pasăre, gabor, gabor plat, Garcea, gardist, geanabet, geanabez, gonitor, grangur, harcumar, hingher, huidumă, ienicer, inamic, invadator, îngeraș, legist, lingăbar, mamuc, manușu, mascat, nănaș, oagăr, ochist, omuleț, omul negru, organ, pirat, pisar, polent, polițai, polițmaistru, presar, priponar, rechin, scatiu, scutier, sectorist, spurcat, sticlete, șacal, șafăr, șingaliu, șingalo, șoricar, tangaliu, trocar, țager, țifler, umplutură, urât, vardist. Vezi definitia »

ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. În antagonism (unul față de altul). – Fr. antagoniste (lat. lit. antagonista). Vezi definitia »