ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant. Vezi definitia »

REIONÁNT, -Ă adj. (Arhit.) Radiant. ◊ Stil reionant = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, caracterizată prin numeroase motive ornamentale, cu imense rozase polilobate și radiante; capelă reionantă = capelă care se deschide spre ambulatoriu. [Pron. re-io-, scris și rayonnant. / cf. fr. rayonnant]. Vezi definitia »

ADJUTÁNT s. m. ofițer care îndeplinește pe lângă un șef militar atribuții corespunzătoare unei funcții de subofițer. (< germ. Adjutant) Vezi definitia »

DILETÁNT, -Ă s. m. f. cel care se ocupă de o știință, artă sau tehnică numai din plăcere, fără a fi profesionist ori specialist; amator. ◊ (peior.) cel care îndeplinește o activitate în mod neglijent și fantezist, neavând o pregătire de specialitate satisfăcătoare. (< fr. dilettante) Vezi definitia »

PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminanți, -te, adj. Care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. Vezi definitia »