Definita cuvantului prosector
PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prosector
FĂLITÓR, -OÁRE, fălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor. – Făli + suf. -tor. Vezi definitia »
PLÂNGĂTÓR, -OÁRE, plângători, -oare, adj. 1. Care plânge; plângăreț (1). ♦ (Substantivat, f.; reg.) Bocitoare. 2. Plângăreț (2). ♦ (Despre sălcii, p. ext. despre alți arbori) Cu ramuri lungi, lăsate în jos. – Plânge + suf. -ător. Vezi definitia »
DIALIZÓR, dializoare, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează dializa. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialyseur. Vezi definitia »
ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor. Vezi definitia »
(referitor la contracte – obligatii contractuale) stabilit Vezi definitia »