scâlceáză, scâlcéze, s.f. (reg.) 1. unealtă de pescuit formată dintr-o scândură (sau mai multe) menevrate cu piciorul, folosită de pescari pentru a stârni peștele și pentru a-l îndrepta spre sacul de pescuit (vârșă); tălpig, traglă, scâlcea. 2. lopățică cu care se îndeasă băteala, când se țese. 3. lopățică cu care ciobanii îndepărtează noroiul din stână. Vezi definitia »

ziliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. ziliérei; pl. ziliére Vezi definitia »

MEDIÁNĂ s.f. Dreaptă care unește un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse. ♦ Dreaptă care unește un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. [Pron. -di-a-. / < fr. médiane, cf. lat. medianus – de mijloc]. Vezi definitia »

VISCÓZĂ s.f. Substanță siropoasă, obținută din celuloză prin acțiunea unei soluții de carbon, care servește la prepararea unor fire textile artificiale. [< fr. viscose]. Vezi definitia »

TĂTÍȚĂ s. m. (Reg.) Tătic. – Tată + suf. -iță. Vezi definitia »