Definita cuvantului scâlcează
scâlceáză, scâlcéze, s.f. (reg.) 1. unealtă de pescuit formată dintr-o scândură (sau mai multe) menevrate cu piciorul, folosită de pescari pentru a stârni peștele și pentru a-l îndrepta spre sacul de pescuit (vârșă); tălpig, traglă, scâlcea. 2. lopățică cu care se îndeasă băteala, când se țese. 3. lopățică cu care ciobanii îndepărtează noroiul din stână.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scâlcează
ceáță (céțuri), s. f. – 1. (Înv.) Nor, negură, albeață care întunecă vederea. – 2. Negură, pîclă. – 3. Praf care acoperă unele fructe proaspete. Lat. vulgar. *caecia „albeață a ochiului” de la caecus „orb” (Pușcariu, Conv. Lit., XXXVII, 598; Densusianu, Rom., XXXIII, 74; Pușcariu 359; Candrea-Dens., 308; Densusianu, Hlr., 158; REW 1467; Iordan, Dift., 45; DAR). Der. de la caecus, întrevăzută încă de autorii Lexiconului de la Buda, se bazează după Crețu 313 pe un der. *caecitia. Cihac, II, 47, se gîndea la rus. čad „fum”, opinie acceptată de Weigand, BA, III, 108 (‹ bg. čadica), în ciuda probabilității sale reduse. – Der. cețos, adj. (cu ceață); cețoșa (var. încețoșa, cețui), vb. (a se lăsa ceață; a (se) împăienjeni vederea). Vezi definitia »
SUBERÓZĂ s. f. pneumoconioză provocată de plută. (< fr. subérose) Vezi definitia »
NÉFLĂ s. f. carte de joc de mică valoare. (< fr. nèfle) Vezi definitia »
DACIÁDĂ, daciade, s. f. Competiție sportivă românească, cu caracter de masă, organizată din doi în doi ani, cu etape finale pe țară. [Pr.: -ci-a-] – Dac + suf. -iadă. Vezi definitia »
pernioáră, pernioáre, s.f. (pop.) 1. perniță, pernuță, pernișoară. 2. pernă mică pusă sub șa. Vezi definitia »