TRÚBĂ, trube, s. f. (Reg.) Trâmbiță. – Rus truba. Vezi definitia »

HETEROPROTEÍDĂ s. f. denumire generică dată substanțelor organice compuse dintr-o parte proteică și una neproteică. (< fr. hétéroprotéide) Vezi definitia »

AIÁSMĂ s. f. v. agheasmă. Vezi definitia »

VUVUZÉLĂ, vuvuzele, s.f. Trompetă de aproximativ 1 metru lungime folosită pe stadioanele din Africa de Sud de către suporteri în timpul meciurilor de fotbal. Originea numelui este în continuare disputată. În limba Zulu înseamnă „a face zgomot” — de la „vuvu” —, iar în argou provine de la cuvântul „duș”. Vezi definitia »

CÁLĂ¹ s.f. 1. Încăpere aflată între puntea cea mai de jos și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. Plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a coborî]. Vezi definitia »