Definita cuvantului heteroproteidă
HETEROPROTEÍDĂ s. f. denumire generică dată substanțelor organice compuse dintr-o parte proteică și una neproteică. (< fr. hétéroprotéide)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu heteroproteidă
MONOARTRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a unei singure articulații. [< fr. monoarthrite]. Vezi definitia »
potícă1, potíci, s.f. (reg.) un fel de leasă, de gard de nuiele, care servește la construcția pereților la casele țărănești. Vezi definitia »
RETASÚRĂ s.f. Gol format în piesele turnate din cauza contracției materialului în momentul solidificării. [< fr. retassure]. Vezi definitia »
PÉRJĂ, perje, s. f. Specie de prună a cărei carne se dezlipește ușor de pe sâmbure; p. gener. (reg.) prună. – Et. nec. Vezi definitia »
miérlă (miérle), s. f. – Pasăre cîntătoare (Turdus merula). – Mr. ńerlă, ńirlă, megl. (m)ńierla, istr. merlę. Lat. mĕrŭla (Pușcariu 1073; Candrea-Dens., 1104; Iordan, Dift., 95; REW 5534; Bărbulescu, Arhiva, XXX, 62 și XXXIX, 61), cf. it., prov., cat. merla, fr. merle, sp. mirla, port. miero. Fonetismul normal ar cere un rezultat *miarlă, cf. herba › iarbă; reducerea ia › ie, s-a explicat diferit, prin influența formelor cu diftong aton, ca mierloi (Candrea-Dens., 1104), din pl. mierle (Pascu, Beiträge, 18) sau de la un alb. mierlë (Pascu, Arch. Rom., IX, 320). – Der. mierloi, s. m. (bărbătușul mierlei); mierlesc, adj. (Olt., varietate de struguri). Vezi definitia »