BENEDICTÍN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor. ♦ muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată. II. adj. 1. care aparține benedictinilor. 2. (fig.) laborios, harnic, muncitor. (< fr. bénédiction) Vezi definitia »

NEFELÍN s.n. Alumosilicat natural de sodiu. [< germ. Nephelin]. Vezi definitia »

(din tc. bülbül)privighetoare Vezi definitia »

ARTIN, Emil (1898-1962), matematician german. Prof. univ. la Hamburg și Princeton. Lucrări de algebră comutativă și de teoria numerelor. Vezi definitia »

EURIALÍN, -Ă adj. v. eurihalin. Vezi definitia »