ALCHIMÍE s. f. 1. știință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint și aflarea unui leac. („elixirul vieții”) 2. subtilitate, analiză subtilă. (< fr. alchimie, lat. alchemia) Vezi definitia »

CLONÍE s.f. (Rar) Clonus. [< fr. clonie]. Vezi definitia »

vrăcebnicíe s.f. (înv.) medicină; doctorie. Vezi definitia »

PARTÍȚIE s.f. (Rar) Diviziune, separare. ♦ (Mat.) Descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ♦ (În lingvistica matematică) Împărțirea cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. [Gen. -iei. / < fr. partition, cf. lat. partitio – împărțire]. Vezi definitia »

HIDROPEXÍE s. f. 1. fixare a apei în țesuturile organismului. 2. însușire a unor corpuri sau substanțe de a fixa apa. (< fr. hydropexie) Vezi definitia »