SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporții. 2. Operație mintală care, analizând o pluralitate, o complexitate de elemente care se întrepătrund, rezolvă o dificultate, o problemă teoretică sau practică; ansamblul deciziilor și actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problemă. ♦ Răspuns la o problemă. 3. (În sintagma) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Var.: (înv.) soluțiúne s. f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis. Vezi definitia »

STRUNGĂRÍE¹, (2) strungării, s. f. 1. Meseria strungarului¹; strungărit. 2. Atelier unde își desfășoară activitatea strungarul¹. – Strungar¹ + suf. -ie. Vezi definitia »

DERMATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul pielii și al bolilor ei. – Din fr. dermatologie. Vezi definitia »

OLFÁCȚIE s.f. (Liv.) Simțul mirosului, miros; mirosire. [Var. olfacțiune s.f. / < fr. olfaction, lat. olfactio]. Vezi definitia »

BAZOFILÍE s. f. 1. însușirea de a fi bazofil. 2. creșterea excesivă a numărului de leucocite din sânge. (< fr. basophilie) Vezi definitia »