TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = perioadă geologică caracterizată prin mari prăbușiri ale scoarței terestre, care au dat naștere mărilor de azi și au făcut să apară lanțuri întregi de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. Vezi definitia »

PUPILÁR², -Ă, pupilari, -e, adj. (Livr.) Care aparține pupilului, privitor la pupil. – Din fr. pupillaire, lat. pupillaris. Vezi definitia »

SOLOMONÁR, solomonari, s. m. (Pop.) 1. Persoană care are noțiuni de astronomie, care face calendare și prevestește vremea. 2. Persoană cu pretinse puteri supranaturale, care ar putea provoca sau împiedica diverse fenomene naturale; p. gener. vrăjitor. [Var.: (reg.) șolomănár s. m., șolomonár s. m.] – Solomon (n. pr.) + suf. -ar. Vezi definitia »

ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. În formă de unghi. – Fr. angulaire (lat. lit. angularis). Vezi definitia »

purecár, purecári, s.m. (reg.) omorâtor de purici. Vezi definitia »