ORBILIANÍSM s. n. folosire a pedepselor corporale în educație. (< fr. orbilianisme) Vezi definitia »

DUALÍSM s. n. 1. dualitate (1). 2. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc. ◊ (psih.) teorie potrivit căreia între fizic și psihic nu există raporturi de interdependență, cu o natură și funcții distincte. (< fr. dualisme) Vezi definitia »

AVANGARDÍSM s. n. 1. Atitudine a unor elemente care, adoptând o mască revoluționară, se abat în fapt de la strategia și tactica partidului, neagă rolul conducător al acestuia și, neținând seamă de etapa revoluționară respectivă, recurg la măsuri premature. 2. Curent artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate. – Din avangardă +suf. -ism. Vezi definitia »

EPICUREÍSM s. n. v. epicurism. Vezi definitia »

PARAZITÍSM s. n. mod de viață al unei persoane, al unui organism care trăiește ca parazit. (< fr. parasitisme) Vezi definitia »