a merge cu doiu’ expr. (adol.) a merge pe jos. Vezi definitia »

COMINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care conține amenințarea cu o sancțiune, care amenință cu pedeapsa în caz de contravenire la o clauză. ◊ Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. [< fr. comminatoire, lat. comminator – care amenință]. Vezi definitia »

ÍȚIIU interj. v. iții. Vezi definitia »

TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (Înv. și arh.) Meșter care lucreză într-o tarapana. – Din tarapana + suf. -giu. Vezi definitia »

ACROPÓDIU s. n. partea terminală a membrelor la vertebrate. (< fr. acropode) Vezi definitia »