ETÁJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic și faunistic, corespunzând celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; în sintagma) Etaj de vegetație = zonă de vegetație cu anumite condiții proprii, determinate de modificările regimului termic și hidric pe verticală. – Din fr. étage. Vezi definitia »

DOPÁJ s.n. Dopare. [< fr. dopage]. Vezi definitia »

TARÁJ s. n. determinare numerică sau analitică a valorilor unor parametri ce intră în structura unui model matematic. ♦ tir de ~ = tragere experimentală de artilerie pentru a determina modificările vitezei inițiale în funcție de starea pulberii întrebuințate. (< fr. tarage) Vezi definitia »

MARCOTÁJ s. n. înmulțire a plantelor prin marcote. (< fr. marcottage) Vezi definitia »

APAREIÁJ s.n. Mod de așezare a elementelor unei zidării (mai ales la fațadă), astfel încât să nu prezinte decât fețe netede spre a permite aplicarea lor exactă unele peste altele. [Pron. -re-iaj. / cf. fr. appareillage]. Vezi definitia »