ONOMÁSTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique]. Vezi definitia »

GAVÓTĂ, gavote, s. f. Vechi dans francez în doi timpi, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care folosește ca model această melodie. – Din fr. gavotte. Vezi definitia »

sculeáță, sculéțe, s.f. (reg.) sculă instrument, unealtă, ustensilă. Vezi definitia »

AZÍNĂ s.f. (Chim.) Combinație chimică organică cu inele de șase atomi diferiți, printre care cel puțin unul de azot. [< fr. azine]. Vezi definitia »

CUȘTIRIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) târtiță, (prin Transilvania) (~ păsării.) Vezi definitia »