PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure. Vezi definitia »

INTRÁDĂ s.f. 1. Parte introductivă a unei compoziții muzicale ciclice. 2. Trecerea de la un număr la altul la dans. [Var. intrată s.f. / < it. intrata – apariție, intrare în scenă, cf. germ. Intrade]. Vezi definitia »

CONOCHÍFTIRIȚĂ, conochiftirițe, s. f. (Reg.) Coropișniță. – Bg. konopišnica (prin etimologie populară). Vezi definitia »

AUREÓLĂ s. f. 1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc. ◊ zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 4. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate. 5. (fig.) glorie, faimă; aură (1). (< fr. auréole, lat. aureola) Vezi definitia »

NEURÚLĂ s. f. stadiu embrionar următor gastrulei, în timpul căruia se formează axul cerebro-spinal. (< fr. neurula) Vezi definitia »