prăvălíe (prăvălíi), s. f. – s. f. – Magazin mic, dugheană. Origine incertă. După Tiktin, legat de prăvăli „a se învîrti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prăpastie” (Scriban), dar der. nu este convingătoare semantic. În Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbește de prăvălie de vînzare de vin, care se chiamă prost cîrciumă; de unde pare că s-ar putea presupune că în sec. XVII cuvîntul era simțit mai puțin vulgar decît cîrciumă, lucru imposibil dacă se pornește de la prăvăli. Der. din sl. pravljenije „administrație” (Candrea) nu este posibilă fonetic. Ar trebui să ne gîndim la prăvărie „magazin de praf de pușcă” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut ușor la sensul de „prăvălie în general, depozit”; cu atît mai mult cu cît în limba veche se obișnuia să se arate și felul vînzării: prăvălie de vin. Vezi definitia »

CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Cămătar + suf. -ie. Vezi definitia »

ZĂLUZÍE, zăluzii, s. f. (Reg.) Rătăcire a minții, nebunie. – Zălud + suf. -ie. Vezi definitia »

VENEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea și tratarea bolilor venerice. – Din fr. vénérologie. Vezi definitia »

GENOFOBÍE s. f. teamă patologică de activitatea sexuală. (< it. genofobia) Vezi definitia »