ÁNSĂ s.f. 1. Toartă de care se prinde un vas, un coș etc. 2. Fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor. 3. Formație anatomică în formă de toartă. 4. Intrând al mării, îngust și adăpostit. / < fr. anse, cf. lat. ansa]. Vezi definitia »

BANDÚRĂ s.f. Instrument muzical ucrainean de formă ovală, cu o tastieră scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. [< rus. bandur]. Vezi definitia »

întunereceálă (întunericeálă), s.f. (pop., înv.) întuneric. Vezi definitia »

pîclă (-le), s. f. – 1. (Înv.) Mlaștină, băltoacă. – 2. Zăpușeală, zăduf. – 3. Ceață, negură. Sl. pĭklŭ „ceață, întunecime; iad” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 236; Conev 36), cf. bg. păklŭ, sb. paklo, rus., rut. peklo, mag. pokol. – Der. pîclos, adj. (cețos); împîclit, adj. (umezit, brumat); pîclisit, adj. (Mold., diabolic, infernal). Vezi definitia »

ANTITROMBOPLASTÍNĂ s. f. inhibitor natural al coagulării sângelui. (< fr. antithromboplastine) Vezi definitia »