Definita cuvantului bizantin
BIZANTÍN, -Ă adj. 1. De (ca) la Bizanț, din timpul Imperiului bizantin. ◊ Stil bizantin = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafețelor și a liniilor curbe în arhitectură și printr-o variată bogăție de culori în ornamentație. 2. (Fig.) Intrigant, perfid, corupt. [Cf. fr. byzantin, it. bisantino, lat. bysantinus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bizantin
din senin expr. pe neașteptate. Vezi definitia »
in s. invar. (tox.) instrumentarul necesar inhalării cocainei, compus dintr-un pai de plastic și de o oglinjoară. Vezi definitia »
CIPOLÍN s.n. 1. (Geol.) Marmură albă conținând straturi de mică albă sau de alte minerale. 2. Motiv decorativ compus din flori, frunze și fructe, împrumutat de la porțelanurile japoneze. [< it. cipollino, cf. gr. cipolin]. Vezi definitia »
CARMAJÍN s. n. (Reg.) Piele vopsită în roșu-închis. [Var.: carmazín s. n.] – Din magh. karmazsin. Vezi definitia »
IBRIȘÍN, ibrișine, s. n. Fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat sau la împletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [Var.: ibrișím s. n.] – Din tc. ibrișim. Vezi definitia »