MUS s. m. 1. elev marinar. 2. ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele. (< engl. mus, fr. mousse) Vezi definitia »

HÍPPUS s. n. alternare bruscă de contracție și dilatație a pupilei, care se produce independent de lumină. (< fr. hippus) Vezi definitia »

FÓNGUS s. n. fungozitate. (< fr. fongus) Vezi definitia »

CAUS- Element prim de compunere savantă cu semnificația „arsură”, „arzător”. [Pron. ca-us-, var. caust-, causto-. / < fr. causto-, cf. gr. kausis, kaustikos]. Vezi definitia »

COMPÚS, -Ă adj. Format din mai multe elemente. ♦ (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. // s.m. Substanță chimică obținută prin unirea mai multor elemente diferite. [< compune]. Vezi definitia »