CÓNCĂ s.f. 1. Mare cochilie concavă. ♦ (Anat.) Excavație profundă a pavilionului urechii. 2. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă. [< lat., it. conca]. Vezi definitia »

PROCÚRĂ, procuri, s. f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura. Vezi definitia »

HORTICULTÚRĂ s. f. Știință agronomică care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. – Din fr. horticulture. Vezi definitia »

ANTIPODÁRĂ s.f. (Mat.) Curbă a cărei podară în raport cu un punct este o curbă dată. [Cf. fr. antipodaire]. Vezi definitia »

cațarulă, cațarule s. f. (adol.) cantitate mare, grămadă, mulțime. Vezi definitia »