Definita cuvantului bonitare
BONITÁRE s.f. 1. Operație prin care se apreciază bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterală a unui animal, a unei păsări în vederea selecției. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui heleșteu etc. [< bonitate, după germ. Bonitierung].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bonitare
PRELÉGERE s. f. lecție (dintr-un curs universitar); conferință publică. (< lat. praelegere) Vezi definitia »
OBSERVÁRE s. f. 1. acțiunea de a observa. ◊ observație (3). 2. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații. 3. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice. (< observa) Vezi definitia »
BALEARE (ISLAS BALEARES), arh. în V Mediteranei, situat pe un prag submarin, constituind o prov. a Spaniei; 5 mii km2; 673,4 mii loc. (1988). Centrul ad-tiv: Palma de Mallorca. Ins. pr.: Mallorca, Menorca, Ibiza, Formentera, Cabrera. Relief muntos cu alt. max. de 1.445 m (Puig Major). Climă mediteraneană. Expl. de marmură. Măslini, cereale; viticultură; creșterea animalelor. Pescuit intens. Turism. Vezi definitia »
SACRALIZÁRE, sacralizări, s. f. Acțiunea de a sacraliza. – V. sacraliza. Vezi definitia »
GRASEIÉRE, graseieri, s. f. Acțiunea de a graseia și rezultatul ei. [Pr.: -se-ie-] – V. graseia. Vezi definitia »