HIDROCLIMATOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază acțiunea apelor minerale și termale, precum și a climatelor asupra organismelor. (< fr. hydroclimatologie) Vezi definitia »

TAUTOLOGÍE s. f. I. 1. (log.) judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune, exprimată sau nu prin același cuvânt. 2. (în logica simbolică) expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare. II. 1. pleonasm. 2. fenomen sintactic constănd din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcții diferite, marcate de obicei de o intonație deosebită, repetare folosită pentru a sublinia o calitate sau o acțiune. (< fr. tautologie, lat. tautologia) Vezi definitia »

HIPNOPEDÍE s.f. Totalitatea procedeelor menite să transmită cunoștințe în timpul somnului cu ajutorul unor aparate fotografice. [Gen. -iei. / < fr. hypnopédie, it. ipnopedia, cf. gr. hypnos – somn, paideia – educație]. Vezi definitia »

TAUTOFONÍE s. f. (lingv.) repetiție excesivă a aceluiași sunet (sau silabă), cu efect neplăcut, inestetică. (< fr. tautophonie) Vezi definitia »

LEGISLÁȚIE s.f. Totalitatea legilor dintr-un stat sau dintr-un domeniu juridic. [Gen. -iei, var. legislațiune s.f. / cf. fr. législation]. Vezi definitia »