1.Propriu unei fiinte, unui lucru sau unui fenomen;particular,distinctiv;2.Care se raporta la o unitate.s.n. caracterul propriu,particular (a ceva nal=suma a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trasaturile proprii poporului si istoriei sale).[cf. fr. specifique, it. specifico] Vezi definitia »

OFERTÓRIU s. n. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea și vinul pentru consacrație. ◊ cânt religios, din a doua parte a misei, care însoțește această oblație. (< lat. offertorium, it. offertorio) Vezi definitia »

DISCRETÓRIU s. n. adunare de clerici, consiliul superiorului unei mănăstiri catolice. (< lat. discretorium, fr. discrétoire) Vezi definitia »

DELFINÁRIU s.n. Bazin în care se țin delfinii. [Pron. -riu. / et. incertă]. Vezi definitia »

DILÍU, -ÍE, dilii, adj. (Arg.) Nebun, sărit de pe fix, aiurit – Din țig. dilo. Vezi definitia »