Definita cuvantului ofertoriu
OFERTÓRIU s. n. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea și vinul pentru consacrație. ◊ cânt religios, din a doua parte a misei, care însoțește această oblație. (< lat. offertorium, it. offertorio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ofertoriu
patrocíniu s.n. (înv.) patronaj. Vezi definitia »
MENÍU s.n. Lista felurilor de mâncare de la o masă, de la un banchet etc.; mâncărurile servite la o masă. [Pron. -niu, var. menu s.n. (pron. me-nü). / < fr. menu]. Vezi definitia »
FLORILÉGIU, florilegii, s. n. Culegere antologică de fragmente literare; crestomație. – Din it. florilegio, fr. florilège. Vezi definitia »
calíciu (calícii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri. Vezi definitia »
PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊ Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium. Vezi definitia »