HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., HÂRÂITOÁRE, hârâitori, s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. Vezi definitia »

HIDROMETEÓR s. m. meteor apos produs prin condensarea sau înghețarea vaporilor de apă din atmosferă. (< fr. hydrométéore, germ. Hydrometeor) Vezi definitia »

CAULIFLÓR, -Ă adj. (Despre flori) Care sunt înserate direct pe tulpină sau pe ramuri; (despre arbori) care mai întâi înflorește și apoi înfrunzește. [Pron. ca-u-. / < fr. cauliflore]. Vezi definitia »

neprivăzătór, neprivăzătoáre, adj. (înv.) care nu este transparent, străveziu; opac. Vezi definitia »

poghircitór, poghircitoáre, s.m. și f. (înv.) persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat sau fructele după cules; pobârci, poghircă. Vezi definitia »