CLĂPĂITÚRĂ, clăpăituri, s. f. Clăpăit. – Din clăpăi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

goárdină s.f. (reg., înv.) varietate de struguri albi. Vezi definitia »

CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure. Vezi definitia »

țuțurică, țuțurici s. f. concubină, amantă. Vezi definitia »

FÁCTORIȚĂ, factorițe, s. f. Poștăriță. [Acc. și: factoríță] – Factor + suf. -iță. Vezi definitia »