RÖNTGEN¹/ROENTGEN /RÖ'NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiație X, cantitatea de radiații care, în condiții fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm³ de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen) Vezi definitia »

DAUMÉN DAU-/ s. n. sunet prin apăsarea pe coardă cu degetul mare în pozițiile înalte, la violoncel și contrabas. (< germ. Daumen) Vezi definitia »

IZOPRÉN s.n. Hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. [Var. isopren s.n. / < fr. isoprène]. Vezi definitia »

LIÉN s. n. splină. (< lat. lien) Vezi definitia »

AZOTOGÉN s.n. Azotobacterin. [< germ. Azotogen]. Vezi definitia »