CIOFLEÁGĂ, cioflegi, s. m. Cioflingar. Vezi definitia »

ÁNCORĂ s. f. 1. piesă grea, metalică, în formă de cârlige ascuțite, pentru a fixa o navă. 2. cablu care întărește anumiți stâlpi, construcții înalte etc. ◊ piesă de oțel care întărește legătura dintre elementele unei construcții. (< it., lat. ancora) Vezi definitia »

DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (Fiziol.) Relaxare ritmică a inimii și a arterelor (care se produce imediat după faza de contractare a acestora), când sângele se varsă din vene în cavitatea cardiacă. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastole. Vezi definitia »

BUTIRÍNĂ s. f. Ester rezultat din combinarea acidului butiric cu glicerina; este unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Fr. butyrine. Vezi definitia »

MÉNSOLĂ, mensole, s. f. (Rar) Piesă de construcție care susține grinzi, cornișe, etc. – Din it. mensola. Vezi definitia »