ORBÍRE s. f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minții, lipsă de clar viziune, rătăcire, inconștiență. ◊ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – V. orbi. Vezi definitia »

FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat¹. – V. fecunda. Vezi definitia »

PROPULSÁRE, propulsări, s. f. Acțiunea de a propulsa și rezultatul ei. – V. propulsa. Vezi definitia »

TRECĂTOÁRE s.f. – V. trecător (III) [DEX'98] Vezi definitia »

MONUMENTALIZÁRE, monumentalizări, s. f. Acțiunea de a monumentaliza și rezultatul ei. – V. monumentaliza. Vezi definitia »