ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -ce, adj. Care aparține arheologiei, privitor la arheologie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologique. Vezi definitia »

TÓXIC¹, -Ă I. adj. (despre substanțe) care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. II. s. n. otravă. (< fr. toxique, lat. toxicus) Vezi definitia »

DISIMÉTRIC, -Ă adj. care prezintă disimetrie. (< fr. dyssymétrique) Vezi definitia »

ACADÉMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convențional. ◊ Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică (1); stil sobru, corect, științific, convențional și rece. – Din fr. académique, lat. academicus. Vezi definitia »

-LÉPTIC Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mic”, „subțire”. [< fr. -leptique, cf. gr. leptos]. Vezi definitia »