BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle. Vezi definitia »

FUGÁREȚ, -IȚĂ, fugareți, -ițe, adj. (Reg.) Care fuge repede, ușor. – Fugi + suf. -areț. Vezi definitia »

cuculeț, cuculeți s. m. (dim.) penis (la copiii mici). Vezi definitia »

marț s. m. – 1. Martie. – 2. Mărțișor. – Mr. Marțu. Lat. Martius (Pușcariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Munt.), a fost înlocuit de martie (megl. marta), s. f. (numele lunii), din ngr. μάρτιος, parțial prin intemediul sl. martii, v. sb. mart (Vasmer, Gr., 95). – Der. mărțișor, s. m. (martie); mărțișor, s. n. (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este dim. a lui marț (Pascu, Beiträge, 53). Vezi definitia »

NEDESCURCĂRÉȚ adj. v. FLEȚ. (Fam.) (Om) naiv, bleg, nedescurcăreț. [DEX '98] Vezi definitia »