TIMPANÓN, timpanoane, s. n. Instrument muzical folosit în sec. XVI-XVIII, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță în formă de trapez, deasupra căreia erau întinse coarde de metal puse în vibrație cu două ciocănele. – Din fr. tympanon. Vezi definitia »

PAIÓN s. n. 1. împletitură de paie pentru sticle. 2. unealtă la descărcatul vapoarelor. (< fr. paillon) Vezi definitia »

a băga la canon / la canoane expr. (intl.) a tortura un suspect în timpul unui interogatoriu. Vezi definitia »

TAUTOCRÓN, -Ă adj. (Fiz.) Care are loc în timpi egali; care este situat la intervale egale, identice de timp. ◊ Curbă tautocronă = curbă (cicloidă) situată în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare tautocronă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. [< fr. tautochrone, cf. gr. tauto – același, chronos – timp]. Vezi definitia »

TERMOFÓN s. n. transductor termoacustic fie ca emițător de sunete, fie pentru măsurarea presiunii acustice. (< fr. thermophone) Vezi definitia »