Definita cuvantului caravelă
CARAVÉLĂ s.f. Navă cu vele cu patru catarge, folosită în trecut mai ales de spanioli și de portughezi. ♦ Bastiment turcesc. [< fr. caravelle, it. caravella, cf. port. caravela, sp. carabela].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu caravelă
persoáică, persoáice, s.f. (înv.) persană. Vezi definitia »
SUSPÁNTĂ s. f. 1. fiecare dintre coardele care leagă voalura unei parașute sau nacela unui balon. 2. (mar.) cablu, parâmă care susține o vergă pe la mijloc; susmantă. (< fr. suspente) Vezi definitia »
huimátă s.f. (reg.) surcele putrede, gunoi. Vezi definitia »
zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri Vezi definitia »
FALÁNGĂ1, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formație de infanteriști înarmați cu lănci, dispuși în rânduri compacte și având centrul și una dintre aripi mai întărite. ◊ Fig. Grup compact și omogen de oameni care luptă împreună pentru același scop. 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania. 4. (În doctrina socială utopică a lui Fourier) Unitate social-economică de bază formată din 1500-2000 de oameni cu pregătiri diverse. – Din fr. phalange. Vezi definitia »