Definita cuvantului carență
CARÉNȚĂ s.f. Lipsă; neglijență; deficiență. ◊ Timp de carență = condiție a contractelor de asigurare pe viață, potrivit căreia asiguratul nu beneficiază de nici o despăgubire în caz că moare într-un anumit timp de la contractare. [Cf. it. carenza, fr. carence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu carență
variábilă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variábilei; pl. variábile Vezi definitia »
METAPLÁSMĂ s.f. Schimbare fonologică sau morfologică a unui element lingvistic; (spec.) trecere a substantivelor de la o declinare la alta sau a verbelor de la o conjugare la alta, datorită schimbărilor fonetice sau analogiilor. [< fr. métaplasme, cf. lat. metaplasmus, gr. metaplasmos]. Vezi definitia »
BÁNDĂ1 s.f. 1. Grup de oameni (reuniți mai ales în scopuri rele, necinstite); grup format cu scopul unei acțiuni de subminare a colectivității, de sabotaj etc.; șleahtă, clică. 2. (Glumeț) Grup de prieteni care umblă de obicei împreună. 3. Mică trupă de muzicanți; taraf de lăutari; orchestră, grup de instrumente. [Pl. bande, var. (3) band s.n. / < fr. bande, it. banda < got. bandi – steag, engl. band]. Vezi definitia »
BUSCULÁDĂ, busculade, s. f. Înghesuială, învălmășeală. – Din fr. bousculade. Vezi definitia »
SIMFÍZĂ, simfize, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație între două oase caracterizat printr-o mobilitate redusă. 2. (Med.) Alipire, prin aderențe, a două membrane seroase care în mod normal se află separate. – Din fr. symphyse. Vezi definitia »