CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni. Vezi definitia »

TRIPARTÍT, -Ă, tripartiți, -te, adj. Care are trei părți; din trei părți. ♦ Care are loc între trei state sau trei partide. – Din fr. tripartite. Vezi definitia »

SFREDELÍT s. n. Faptul de a (se) sfredeli; găurire, perforare. – V. sfredeli. Vezi definitia »

CERÍT s.n. Silicat hidratat natural de ceriu. [< fr. cérite]. Vezi definitia »

BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi. Vezi definitia »