MEÁNDRU s.n. 1. Cotitură întortocheată a cursului unei ape (mai ales) în regiunile de șes. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, străzi întortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o îmbinare de linii curbe sau frânte. [Pron. me-an-. / < fr. méandre, cf. Meandru – fluviu sinuos în Asia Mică]. Vezi definitia »

PIRANOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea intensității radiației solare difuze. [< fr. pyranomètre, cf. gr. pyr – foc, metron – măsură]. Vezi definitia »

PLESIMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru practicarea percuției. [< fr. plessimètre, cf. gr. plessein – a lovi, metron – măsură]. Vezi definitia »

ANEMOMÉTRU s. n. instrument folosit în anemometrie. (< fr. anémomètre) Vezi definitia »

OZONOMÉTRU s. n. aparat folosit în ozonometrie. (< fr. ozonomètre) Vezi definitia »