Definita cuvantului meandru
MEÁNDRU s.n. 1. Cotitură întortocheată a cursului unei ape (mai ales) în regiunile de șes. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, străzi întortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o îmbinare de linii curbe sau frânte. [Pron. me-an-. / < fr. méandre, cf. Meandru – fluviu sinuos în Asia Mică].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu meandru
-DÉXTRU elem. dextr(o)-. Vezi definitia »
MAGNETOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea intensității câmpurilor magnetice. [< fr. magnétomètre]. Vezi definitia »
GEOMÉTRU, -Ă s. m. f. 1. specialist în geometrie; geometrician. 2. topograf. (< fr. géomètre, lat. geometres) Vezi definitia »
purcelándru, purcelándri, s.m. (reg.) purcel mai mare; pui mai mare de porc mistreț; purcelete. Vezi definitia »
INTENSIMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea intensității radiațiilor. (< fr. intensimètre) Vezi definitia »