șpíhă, șpíhe, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv) păr rar și mic. 2. (la pl. în forma: șpâhe) plete. Vezi definitia »

OSMÓZĂ s.f. Trecere a unui solvent printr-o membrană semipermeabilă care separă două soluții de concentrații diferite sau o soluție de solventul pur. ♦ (Fig.) Întrepătrundere. [< fr. osmose, cf. gr. osmos – impuls]. Vezi definitia »

MÁRMURĂ, (2, rar) marmuri, s. f. 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură. ◊ Expr. A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice. 2. Bloc sau bucată de marmură (1) cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură. [Var.: mármoră s. f., (înv.) mármor s. n.] – Lat. marmor, -oris. Vezi definitia »

COCONIÉRĂ s.f. Centru de colectare a gogoșilor de mătase pentru filatură. [Pron. -ni-e-. / < fr. coconnière]. Vezi definitia »

MÁNȘĂ², manșe, s. f. Fiecare din etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.) V. repriză. – Din fr. manche. Vezi definitia »