NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire. Vezi definitia »

ȘEDÉRE, șederi, s. f. 1. Faptul de a ședea. ♦ Lipsă de activitate; lenevie, inactivitate. 2. Popas făcut într-un loc pentru a petrece un anumit timp; timp petrecut într-un loc. 3. (Înv.) Domiciliu, locuință. – V. ședea. Vezi definitia »

CHIOTOÁRE s. f. v. cheotoare. Vezi definitia »

DRAGÁRE s.f. Acțiunea de a draga și rezultatul ei; dragaj. [< draga]. Vezi definitia »

ANÚRE s.f.pl. Ordin de batracieni fără coadă, cuprinzând broaștele; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. anură. / < fr. anoures, cf. gr. an – fără, oura – coadă]. Vezi definitia »