OLEÁTĂ s.f. Desen executat pe hârtie de calc, care conține, pe lângă detaliile terenului, cadrul secțiunii topografice în care se încadrează desenul. [Pron. -le-a-. / cf. engl. oiled (paper)]. Vezi definitia »

SÂRMUȘOÁRĂ, sârmușoare, s. f. (Reg.) Sârmuliță. – Sârmă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

DÉLNIȚĂ, delnițe, s. f. 1. (În evul mediu, în Țara Românească) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului. Patru delnițe de fânaț. 3. (Înv. și reg.) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor; p. ext. moșie, proprietate. – Cf. ucr. dil'nyc'a. Vezi definitia »

DERIVÁTĂ s.f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea variabilei când aceasta tinde către zero. [Cf. fr. dérivée]. Vezi definitia »

CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală. Vezi definitia »