INTEROGÁȚIE s. f. 1. interogare. 2. figură de stil constând în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fără a aștepta un răspuns. (< fr. interrogation, lat. interrogatio) Vezi definitia »

HEMOFILÍE s. f. predispoziție ereditară la hemoragii, datorită insuficientei puteri de coagulare a sângelui. (< fr. hémophilie) Vezi definitia »

FULGURÁȚIE, fulgurații, s. f. 1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei. 2. (Med.; în sintagma) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență. [Var.: fulgurațiúne s. f.] – Din fr. fulguration, lat. fulguratio, -onis. Vezi definitia »

GEOMORFOLOGÍE s. f. știință care studiază relieful terestru. (< fr. géomorphologie) Vezi definitia »

XANTINURÍE s. f. eliminare a unor cantități de xantină¹ prin urină. (< fr. xanthinurie) Vezi definitia »