FENOMENOLOGÍE s. f. 1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. 2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a conștiinței, care se ridică de la certitudinea senzorială la „știința absolută”. 3. curent filozofic idealist, întemeiat de E. Husserl, care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. (< fr. phénoménologie) Vezi definitia »

TEMATOLOGÍE s. f. (Rar) Ramură a literaturii comparate care studiază circulația temelor (1). – Din fr. thématologie. Vezi definitia »

AMPUTÁȚIE, amputații, s. f. Amputare. – Fr. amputation (lat. lit. amputatio, -onis). Vezi definitia »

CISTICOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie a canalului cistic. [Gen. -iei. / < fr. cysticotomie, gr. kystis – vezică, tome – tăiere]. Vezi definitia »

ABAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a sistemului nervos, care se manifestă, mai ales în cazurile de isterie, prin neputința de a merge normal. [Gen. -iei. / < fr. abasie, cf. gr. a – fără, basis – mers]. Vezi definitia »